parodontita marginala cronica- polimorfismul IL-1

Parodontita marginala cronica

2008-03-30T11:38:00.001-07:00

Parodontita marginala cronica -Dr.Maglas .Marieta

Microorganismele patogene parodontale activeaza monocitele si macrofagele,care induc productia de citokine,interleukine-1 si factorii de necroza tumorala(TNF).Evolutia parodontitelor depinde de abilitatea organismului de a regla reactiile imunologice defensive.In acest caz, neutrofilele si granulocitele din sange(PMN),pot suferi dereglari functionale sau numarul lor poate sa scada.Evolutia reactiilor inflamatorii este controlata de o serie de mediatori inflamatori celulari sau plasmatici.
Mediatorii celulari devin activi in imediata vecinatate a locului de sinteza si sunt transportati pe distante foarte mici,sau pot fi stocati in celule ,de unde sunt eliberati ,atunci cand este necesar.Ei sunt responsabili pentru reactiile inflamatorii primare ,timpurii.Cei mai reprezentativi mediatori,in acest caz ,sunt macrofagele,care activeaza asa numitele TNF,(o proteina activa produsa de neutrofile,granulocite si activata de limfocitele B si T.).Alaturi de interleukina-1 si interleukina-6,TNF este unul dintre cei mai importanti mediatori ai imunitatii.
Mediatorii plasmatici trebuie activati enzimatic ,deoarece ,in urma procesului de sinteza se produc doar precursori inactivi..Proteina C-reactiva(CRP) apartine acestui grup si este formata la nivelul hepatocitelor,ca parte a raspunsului imun non-specific d.p.d.v. functional(in ce priveste reactia organismului la procesele infectioase ).Sinteza de CRP este activata de macrofage si prostaglandinele E si F.
Alti markeri inflamatori sunt:neopterin-ul si procalcitonina..Neopterin-ul este un produs metabolic al guanozin trifosfatului (GTP).Concentratia de neopterin din ser sau alte fluide corporale determina acel status de activitate al imunitatii celulare.Cresterea concentratiei de neopterin este specifica infectiilor virale.Ele intervin in faza acuta de boala ,inainte ca anticorpii sanguini sa fie detectabili. Cresterea concentratiei de neopterin apare si in infectiile bacteriene.
Procalcitonina (PCT) este prohormonul de calcitonina ,fiind sintetizat in celulele-C din glanda tiroida..La pacientii sanatosi PCT nu este detectabil ,in mod uzual,deoarece este metabolizat imediat in calcitonina..In infectiile bacteriene severe,insa,nivelul PCT din ser creste peste 1000 ng/ml,fara cresterea cantitatii de calcitonina. PCT este un parametru infectios ,care creste doar in reactiile sistemice,generale, ale organismului la infectie.In infectiile locale limitate (procesele incapsulate) ,coloniile bacteriene duc la o crestere neinsemnata a concentratiei de PCT.
In parodontitele marginale ,declansate de actiunea bacteriilor gram - negative,s-a constatat cresterea caspazelor(proteaze intracelulare ,care sunt mediatori cheie in apoptoza). Se produce activarea caspazei-3 si caspazei-7 cu aglomerarea lor la nivelul tesutului gingival la pacientii cu parodontite marginale cronice evolutive.Bacteria exercita un efect supresor tot mai crescut si poate avea efect de trigger asupra activitatii mediatorilor citotoxici din organismul gazda,incluzand receptorul CD95,declansand procesul morbid celular..In concluzie,activarea caspazelor este o caracteristica importanta in parodontitele marginale.
Cresterea numarului de limfocite la nivel sanguin periferic induce apoptoza receptorilor CD95 ,care se leaga de CD95L(Fas-L) si conduce la intensificarea apoptozei limfocitelor,fiind o cauza pentru deficitul de dezvoltare al celulelor-T.
LL-37 este ,de asemenea ,un indicator pentru boala parodontala.,deoarece face parte din sistemul imunitar cu care ne nastem si actioneaza impotriva bacteriilor orale.Aceasta peptida antimicrobiana poate juca un rol important in mecanismul defensiv al parodontiului. Absenta de LL-37 este legata de cresterea numarului de bacterii la nivel parodontal in asa masura incat sa genereze aparitia parodontopatiei.Concentratia de LL-37 scade la nivelul fluidului gingival crevicular (GCF)(sulcus) la pacientii cu parodontita marginala cronica..Pacientii cu parodontopatie au o abilitate mai scazuta de a produce LL-37.
Leucocitele polimorfonucleare sunt gasite in prima linie de aparare impotriva bacteriilor patogene parodontale si pot migra rapid ,odata cu tesutul gingival de legatura si epiteliul jonctional in punga parodontala.Aceste celule inflamatorii sunt fagocitare si sunt prezente in GCF ,apartinand sistemului imunitar innascut.Tot aici se semnaleaza prezenta celulelor citotoxice(celule T si NK).Aceste celule sunt codificate genetic pentru a distruge bacteriile patogene.Peptidele antimicrobiene sunt componentele principale ale sistemului imunitar.Peptidele antimicrobiene sunt:cathelicidina,alpha-defensina,beta-defensina,Cathelicidina este produsa in neutrofile si actioneaza impotriva bacteriilor orale ,gram-pozitive si gram-negative,fungi, leptospire si este prezenta in saliva ,unde actioneaza ca o molecula defensiva.hCAP18 este precursorul proteinei LL-37 si se gaseste ,de asemenea in neutrofile,limfocite,macrofage si celule epiteliale.Antipodul LL-37 este lipozaharida(LPS) din membrana bacteriana si actioneaza ca un factor neutralizant.Declansarea LL-37 are loc in timpul raspunsului imun impotriva invaziei data de microorganismele patogene.Cea mai mare concentratie de LL-37 apare in timpul inflamatiei si este data de acumularea de neutrofile la nivelul tesutului gingival si in saliva. Actinobacillus actinomycetem comitans este un agent patogen parodontal asociat cu forma agresiva de parodontita marginala cronica.Absenta de LL-37 duce la cresterea numarului de actinobacili,ceea ce conduce la aparitia parodontopatiei.Absenta de LL-37 apare in neutropenia severa congenitala,unde din cauza lipsei factorului LL-37 din neutrofilele salivare apar afectiuni parodontale marginale infectioase cronice.Sunt trei forme de neutropenie:neutropenia congenitala,neutropenia ciclica si neutropenia idiopatica.Neutropenia congenitala inseamna mai putin de 500 de neutrofile /microlitru de sange periferic si apare in cadrul sindromului Kostmann , sindromul Barth si sindromul Shwachman-Diamond
In neutropenia ciclica neutrofilele au un ciclu de 21 de zile,pacientii fiind neutropenici pe toata perioada ciclului ,in formele mai grave,sau in formele mai usoare cand apare o concentratie mai scazuta de neutrofile doar cateva zile in sangele periferic,in rest numarul de neutrofile din sange fiind normal .Mai sunt o serie de pacienti cu neutropenie indusa viral,sau neutropenia data de anticorpii anti-granulocitari ,precum si neutropenia de origine necunoscuta.Pacientii cu neutropenie congenitala fac forme severe infectioase de cauza bacteriana in timpul primului an de viata,care au uneori evolutie letala.Majoritatea pacientilor fac in mod frecvent stomatita aftoasa,gingivita hiperplazica ,sau isi pierd dintii permanenti de timpuriu.Singurul remediu terapeutic ,in aceasta situatie ,pare a fi transplantul osos.O alta metoda de tratament este stimularea formarii de granulocite umane sau transplantul de celule stem.Aproximativ 10% din pacientii cu neutropenie congenitala fac ulterior leucemie.
De asemenea limfocitele T ,CD4+ si CD8+ joaca un rol semnificativ in biopatologia parodontitelor marginale cronice.Citokinele produse de celulele T in leziunile parodontale pot determina natura raspunsului imun adaptativ. In cazul existentei de P.gingivalis,celulele mononucleare din sangele periferic determina aparitia unor anumite procente de celule T,IL4+ si IFN gamma+ precum si cantitati mai scazute de celule T IL10+. In cazul virusului Epstein Barr,transformarea celulelor B determina un procent mai crescut de IL-4+ si IFNgamma+ si un procent mai scazut de IL10+. Celulele mononucleare din sangele periferic determina un procent crescut de celule IFNgamma+CD8. Analiza intracitoplasmatica a citokinelor arata ca celulele T specifice pe P.gingivalis produc citokine Th1 si Th2. In bolile parodontale tipul de raspuns imun este dat celulele T ,care sunt celule dominante. Citokinele produse de acestea determina natura producerii anticorpului specific .Evolutia de la o gingivita cronica stabila la forma de parodontita marginala progresiva este acompaniata de o populatie de limfocite,sub forma de infiltrat inflamator,in leziune predominand celulele T si ,intr-o proportie mai mica celulele B. Cresterea proportiei de limfocite B in parodontita marginala cronica sugereaza intrarea in rol a citokinelor tip Th2,cum sunt cele IL-4,care cauzeaza proliferarea si diferentierea celulelor B .Citokinele tip Th1,si anume IFNgamma se gasesc in zonele cu hipersenzitivitate de tip intarziat si dezvolta leziuni gingivale.
IL-10 care este produs atat de celulele Th1 cat si Th2 joaca un rol major in obtinerea raspunsului inflamator si in inhibitia productiei de IL-1 .Procentul de IFNgamma +CD8 este crescut in mod semnificativ in sangele periferic al vaselor din zona infectata. De asemena rata CD4/CD8 scade odata cu progresia afectiunii parodontale.P.gingivalis ,in mod special ,stimuleaza CD4 si CD8 sa produca citokine cu scopul de a controla progresia bolii parodontale..

Dr.Maglas Marieta

Parodontita marginala cronica evolutiva-polimorfismul IL-1 Dr.Maglas Marieta

2008-02-13T01:24:00.000-08:00

Polimorfismul IL-1 are rol in diagnosticul genetic al bolii parodontale.Este cunoscut faptul ca nu toti pacientii pot dezvolta o boala parodontala si nu toate cazurile de gingivita evolueaza spre parodontopatie.Pentru cazurile in care se produce acest fenomen,rata evolutiei este influentata de anumiti factori de risc ,cum sunt fumatul si diabetul.Factorii de risc influenteaza conduita medicamentoasa,in special in formele agresive de boala.Facorii de risc ,de asemeni ne dau informatiile necesare in ce priveste prognoza bolii.Este necesar sa se inteleaga modul in care factorii genetici influenteaza organismul uman, generand o predispozitie pentru aceasta boala, pentru ca acest fenomen ne furnizeaza informatii importante in ce priveste atitudinea curativa.
Variatiile(polimorfismul) gruparii de gene interleukin-1(IL-1) poate altera raspunsul imun al organismului la actiunea factorilor parodontali patogeni si poate creste,in mod semnificativ,riscul aparitiei formelor severe de boala.

Teoria interactiunii bacterie-gazda avanseaza ipoteza ca formele cronice de parodontita marginala sunt rezultatul interaciunii multifactoriale si complexe dintre gazda ,agentii patogeni ai parodontopatiilor,factorii genetici si factorii de risc ai mediului inconjurator.Ken Kornman explica modul in care acestea conlucreaza impreuna.Desi bacteria din placa este esentiala pentru initierea si evolutia bolii,distrugerea tisulara in sine,precum si nivelul distrugerii tisulare sunt determinate de modul in care organismul uman raspunde la atacul bacterian.
Cand Kornman descrie factorii genetici ,care influenteaza raspunsul organismului la actiunea factorului bacterian,el se refera la genotipul IL-1,care este un marker genetic specific,ce identifica pacientii cu risc crescut pentru formele severe de boala parodontala.Este unanim recunoscut faptul ca atat genotipul IL-1 ,cat si ceilalti doi factori importanti de risc,precum fumatul si diabetul,desi nu cauzeaza ,in mod direct,aparitia bolii parodontale,au o influenta foarte puternica asupra raspunsului imun al organismului la actiunea bacteriana,specifica in parodontopatie, cauzand ,astfel, o forma mai severa sau mai putin severa de boala.

Este acceptat ,pe scara larga ,ca exista 3 forme de enzime : IL-1,prostaglandina E2(PGE2),si matricea metaloproteinazelor (MMPs),care distrug colagenul din tesutul parodontal si tesutul osos.Aceste trei substante biochimice sunt mediatori importanti pentru reglarea raspunsului imun al organismului,avand un rol esential in rezorbtia osoasa.Gruparea genetica IL-1 din cromozomul uman 2q13 contine 2 gene IL-1A si IL-1B. Doua dintre aceste gene produc proteinele proinflamatorii,respectiv IL-1A produce IL-1alpha si IL-1B produce IL-1beta.Cea de-a treia gena IL-1RN produce o substanta chimica care blocheaza receptorii pentru IL-1 si actioneaza ca un reglator natural pentru activitatea biologica a lui IL-1.Cand o persoana testata la genotipul IL-1 este pozitiva ,acest lucru inseamna ca acea persoana are o variatie la nivelul genelor IL-1A si IL-1B.Mai exact ,la expunerea bacteriana ,persoanele pozitive produc cantitati semnificativ crescute de IL-1 ,vis-a-vis de persoanele negative.Tendinta de a produce cantitati crescute de IL-1 ramane relativ constanta de-a lungul vietii.Un studiu efectuat arata ca 67% din pacientii cu forme severe de boala au fost gasiti pozitivi la testul genotipului IL-1.Pacientii pozitivi prezinta sangerare la periaj.La pacientii negativi ,formele severe de boala apar ,in genere, dupa varsta de 60 de ani,in timp ce ,la pacientii pozitivi aceste forme apar cu 20 de ani mai devreme.Pacientii pozitivi fac forme severe de boala intre40 si 60 de ani ,chiar daca nu sunt fumatori.La pacientii pozitivi ,care continua sa fumeze ,boala avanseaza pana la pierderea dintilor de pe arcada.Dupa interventiile chirurgicale ,efectuate asupra pacientilor cu parodontopatii, cei negativi se recupereaza in proportie de 73%,in timp ce cei pozitivi,doar in proportie de 21%.Persoanele pozitive au o proportie mai crescuta de agenti patogeni situati subgingival(Porphyromonas gingivalis, Tannerella forsythensis denumita si Bacteroides forsythus si Treponema denticola).
Colonizarea pungii parodontale cu aceste complexe bacteriene confera bacteriilor un avantaj ecologic vis-à-vis de colonizarea cu o singura specie de bacterie.
La persoanele positive la IL-1 ,citokinele sunt in cantitate mai mare,ceea ce amplifica raspunsul imun la infectia parodontala si acest lucru ii face sa fie situati printre persoanele cu risc crescut de distrugere a tesutului parodontal..
PST(testul de susceptibilitate parodontala)este un test genetic al interleukinelor,mai exact al variatiei genelor IL-1A si IL-1B.Pacientii cu acest profil genetic prezinta un risc de 3-7 ori mai mare de a contacta o boala parodontala si de 3 ori mai mare de a pierde dintii de pe arcada decat ceilalti pacienti.Testul genetic PST analizeaza AND-ul pacientilor dintr-o proba luata din cavitatea bucala.Atat populatia asiatica cat si cea caucaziana sunt pozitivi la acest test in proportie de 30-35%(dupa un studiu, efectuat in 2004.)
Este important de stiut ca nu toate persoanele positive pot dezvolta aceasta boala.In concluzie, testul este un mijloc de evaluare si nu de diagnostic.Parodontita marginala cronica presupune interactiunea dintre polimorfismul genetic si factorii de mediu.Organismul are un anumit prag(limita) de rezistenta in momentul in care factorii de mediu actioneaza,moment in care apar si semnele clinice ale bolii.Este bine de stiut ca nu doar un singur factor ,ci o combinatie de factori,care actioneaza pe un anumit teren vor declansa boala.De exemplu,pacientii cu gingivita cronica ,care nu mentin un control riguros al placii bacteriene,sunt in situatia de a dezvolta forme ,fie mai usoare,fie mai severe de boala,doar daca sunt fie fumatori ,fie diabetici sau IL-1 pozitivi.In acest caz terapia de intretinere se bazeaza pe control placii bacteriene si indepartarea factorilor de risc.In anumite situatii este necesar a se face un test suplimentar ,pentru a vedea care bacterie anume este implicata in procesul infectios.In sopul terapiei parodontale este important sa:identificam riscul pacientului pentru formele de parodontita .Daca pacientul nu prezinta factori de risc pentru formele severe de parodontopatie,controlul usual al placii bacteriene si al factorilor de risc este suficient.In formele mai severe,aceasta terapie se face cu mai multa atentie .Daca si in acest caz nu se obtin rezultate ,se recurge la o terapie agresiva medicamentoasa cu solutii locale cu antibiotice ,combinate cu antibiotice orale.Anumite studii au cercetat asocierea dintre polimorfismul genetic IL-1 si factorii de risc interni cum sunt: artrita reumatoida ,poliartrita,afectiunea coronariana,precum si inflamatiile osoase.S-a dovedit ca exista un raspuns imun exacerbat la actiunea factorilor inflamatori,incluzand si cheia factorilor genetici in aceasta ecuatie. S-a dovedit ca polimorfismul genetic joaca un rol important in afectiunile umane ,generand un raspuns inflamator excesiv sau un raspuns hiperinflamator,(asociat cu proteina C- reactiva si alte conditii de sistem).Variatia IL-1 genetica este un determinant major pentru pentru un raspuns inflamator de lunga durata.Variatia IL-1 genetica este asociata cu cresteri semnificative ale proteinei C-reactive si alti mediatori specifici in inflamatie.Variatia IL-1 genetica influenteaza riscul aparitiei altor boli inflamatorii dar nu este acceasi variatie genetica IL-1 ,care apare in parodontitele marginale.
Este important de stiut ,in concluzie ca ,nu toti pacientii sunt susceptibili de a face boala parodontala si incadrarea acestora intr-o anumita categorie de risc,cu variatiile de nivel specifice,in functie de severitatea bolii parodontale,este esentiala pentru abordarea unei strategii terapeutice corespunzatoare.Testul genetic PST este important pentru selectarea pacientilor care au aceasta caracteristica genetica asociata cu un raspuns hiperinflamator.